Neatent - Alex Velea

Ai alt bărbat, știu

De-aia mă suni târziu

Doar atunci când îți răspund, eu mă simt viu

Din cauza lui tot plângi

De-aia în brațe mă strângi

Nu renunți la el și inima mi-o frângi

Cum cad hainele tale, cad picăturile de ploaie

Nicio furtună nu m-a mai lovit așa

Ai tocuri ascuțite, mi-ai pus pe inimă ținte

Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent

Pot să mă îndrăgostesc

Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent

O să te las să îmi adormi iarăși pe piept

De ce nu poți să spui

Că n-o să mai fi a lui?

Eu fiecare noapte îmi jur că-i ultima

Și ești a nimănui

La dulci chinuri mă supui

E ciudat cum îți împarți tu inima

Cum cad hainele tale, cad picăturile de ploaie

Nicio furtună nu m-a mai lovit așa

Ai tocuri ascuțite, mi-ai pus pe inimă ținte

Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent

Pot să mă îndrăgostesc

Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent

O să te las să îmi adormi iarăși pe piept

Sunt un sentimental, poate de-aia sufăr

Cu tine, în special, nu pot să mă supăr

Cu tine sunt pe val, dar mă înec după

Cu tine e fatal efectul de după

Buzele prea roșii m-au mușcat de suflet

Și cel mai ironic e că n-am niciun regret

Cel mai rău îmi pare că nu-mi pare rău

Sunt idealul tău și te scot din realul tău

Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent

Pot să mă îndrăgostesc

Dacă sunt, dacă sunt, dacă sunt neatent

O să te las să îmi adormi iarăși pe piept