Obsesii - Alexandra Stan

Ne prind zorii

Și noi ne iubim prin mansarde

Penurii de timp

Se rup norii

Când ne auzim de aproape

Ce sunet sublim

Exilați, ne construim

Universul peste noapte

E normal să ne dorim

Când ardem

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Ne prind zorii în reverii

Strâns în brațe mereu să mă ții

Închid ochii, ce simfonii…

Eu — nisipul, tu — valurile mării

Exilați, ne construim

Universul peste noapte

E normal să ne dorim

Când ardem

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Ziua de mâine vreau să înceapă tot cu tine

Prefer aici, decât străină printre oameni

Pe jos petalele din trandafirii galbeni

Ziua de mâine nu ne-o garantează nimeni

Prefer în doi, decât străină prin mulțime

Vorbim cu toți fără să ne audă nimeni

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte

Devin obsesii când e totul carnal

Ne leagă funii de iluzii trucate

Și poate vinul ăsta e prea amar

Că eu te vreau acum mai mult de o noapte