Coloana Infinitului - F Charm

Ochii mei reci ca de gheață

Anii îmi vorbesc pe față

Noapte naște urletul

Ce-mi alină sufletul

Intru în detalii, o fac doar ca să-i calc pe nervi

Mi-au zis că-mi trebuie o schimbare, dar eu sunt complet

Îmi fac talentu', am potrivit ultimele bucăți

Din suflet pentru sufletul tău înghețat de tot

Nu înțeleg de ce le tot place să bage râcă

Dar tata n-a crescut un laș cu coloana strâmbă

Oare câtă durere poate o inima să strângă?

Tot ce știu e că dacă tragi tare n-o să se rupă

A ieșit soarele în cartier, e primăvară

Dar dintre ăștia toți ai mei nu e nimeni pe afară

Inima începe să îmi sară când o văd pe una

Cu care rupeam patu', acum e cu fii-sa de mână

Îmi zice «bună», eu mă înroșesc ca un copil

Eu îi răspund tot «bună», ea mă suge din priviri

Poate sunt misogin, poate sunt nesimțit

Dar pur și simplu o știu și nu judec, doar zic

Că toate s-au schimbat, timpu' ăsta e nenorocit

De asta tot scriu, că din oase nu rămâne nimic

Eu pentru ce tot trag?

Eu pentru cine strig?

De ce mă țin de steag când aș putea să mă desprind

Aș vrea să mut în cartier coloana lui Brâncuși

Când ridic privirea spre cer să-mi amintesc ce sunt

Un demon fără aripi, sau un înger căzut

Care abia așteaptă să zboare iar spre văzduh

Ochii mei reci ca de gheață

Anii îmi vorbesc pe față

Noapte naște urletul

Ce-mi alină sufletul

O singură șansă;

am tras după mine și norii

Mi-am făcut loc

E vremea schimbării

Apa devine foc acum

Nu stau să mă joc

Trag tare cât pot, nu mă schimbă nici banii

Doar anii ce trec mai pot să mă miște

Când mă uit la tot ce-am lăsat în spate

Îmi dau seama că am avut de toate;

liniște

Am ales o nișă și m-am ținut tare cu dinții

Fără compromisuri

1000 de visuri, multe filme care s-au terminat prost

Am fost mereu la înălțime

Strâmbă din nas când mă privesc de jos

Eu pot să bag la fel ca tine

Ia zi, tu poți să bagi ca mine, boss?

Nu-mi pasă deloc de ei, Doamne, fă-mă o fiară ca leii

Mirosul de flori de tei îmi amintește că aici trăiau zeii

O mână de chei, o mână de pixuri

Mă întreb, ce-ai vrea să fac de fapt?

Sunt la fel ca tine, îmi doresc infinitul

Dar nu știu cum aș putea să-l am

Toate m-apasă sunt prea setat, sunt obsedat

Nu pot să mă opresc

Nu-mi trebuie prea multe pe masă

Doar o bucată de pâine și o cană cu vin

Înainte de toate o coală albă și ceva cu care să scriu

Dă-mi inspirația Ta divină care mă scoate mereu din pustiu

Ochii mei reci ca de gheață

Anii îmi vorbesc pe față

Noapte naște urletul

Ce-mi alină sufletul