Ateu - Zhao, MaXimiliaN

De la nu-mi raspunde nimeni, la primesc și telefoane

De la totu-ntre prieteni, până li se face foame

De la mine din subsol, la cateva milioane de oameni

Dar câți ascultă, câți aud doar?

Vreau mai mult, nu mai mult decât merit

Ce vor alții am avut, poate c-am nimerit — o!

Poate am nimerit-o…

…sau poate nu, că

Poate am muncit, poate am avut

Am avut noroc, mi l-am și făcut

#Motivat mai mult când nimeni n-a crezut

Am vrut sa renunt, dar încă n-am putut

Eu — Cel mai mare fan, cel mai mare critic al meu!

Eu — Uneori crd in mine, alteori AtEu

Maximilian:

Și contează să-ți placă

Dar n-o să calc p mine pentru asta niciodată!

Cu scuzele de rigoare, nu-s la club animatoare

Sunt aici să-ți spun despre ce mă doare

Sau despre ce mă fericește

Că până una-alta doar asta mă împlinește

Poate te găsește acasă, poate nu

Dar aici nu ma bag, asta stabilești doar tu

Și mai știu cu siguranță

Că treaba n-are sens dacă nu-i plină de viață

Oricât de tare mă irită

Tre' să recunosc că m-am rătăcit o clipă

Dar totul e să ai răbdare

A fript-o Zhao pe asta de m-a scos din hibernare

In continuare-i fix cum a fost mereu

Treaba, în primul rând, e între mine și…

Eu — Cel mai mare fan, cel mai mare critic al meu!

Eu — Uneori cred in mine, alteori AtEu

Maximilian:

Bro, tot n-ai scapat, o iau de la capăt

Sa nu crezi o clipă că treaba asta e-n treacăt

E peste inimă lacăt, dincolo de faimă

De curaj nebun sau de orice spaimă

Dincolo de bani, manageri sau impresari

Dincolo de șerpii ăia mari-mari-mari!

Dincolo de orice, mentionez iarăși!

Din nefericire și dincolo de tovarăși

Mai fidelă ca oricare din fetele mele

Douazeci de ani acuș, cu bune, cu rele

Se putea mai bine, dar parcă nu-i rău

Pentru un puști nesigur de pe Nordului — Bacău!

Zhao:

Mă-ntrec cu mine din ziua-ntâi

Tot eu cu mine în linia-ntâi

Nu vreau oglinda nimănui

Privesc în ea — sunt șeful lui!

Eu — Cel mai mare fan, cel mai mare critic al meu!

Eu — Uneori cred in mine, alteori #AtEu