Rochia Ta - Liviu Teodorescu

Soarele stă să răsară

Tu și eu străini pân' la seară

Între noi aerul începe să ardă

Hainele noastre stau să cadă

Când nu te aștepți, te sărut dintr-o dată

Te uiți confuză în ochii mei

Vrei să-mi fie clar

Nu faci asta de obicei

Ai vrei să pleci dar…

Rochia ta ar vrea

Să cadă pe podea-

-ua din camera mea

Rochia ta ar vrea

Să cadă pe podea-

-ua din camera mea

Cred că-ți faci prea multe probleme

O parte din tine ar vrea dar cealaltă se teme

O simți, aerul începe să frigă

Mâinile noastre să se atingă

Iar pielea ta parcă pe nume mă strigă

Te uiți confuză în ochii mei

Vrei să-mi fie clar

Nu faci asta de obicei

Ai vrei să pleci dar…

Rochia ta ar vrea

Să cadă pe podea-

-ua din camera mea

Rochia ta ar vrea

Să cadă pe podea-

-ua din camera mea

Spui că tu nu cedezi din prima seară

Spui că tu ai principii și morală

Rochia ta are voce și mă cheamă

Mă cheamă…

Spui că tu, tu de fel ești mai sfioasă

Atunci de ce ai mai venit la mine acasă

Rochia ta are voce și-mi spune în față

În față.

Rochia ta ar vrea

Să cadă pe podea-

-ua din camera mea

Rochia ta ar vrea

Să cadă pe podea-

-ua din camera mea