La Marginea Lumii - Negură Bunget

Cîntec de zori din lumi fãrã de sori

Treze_te amurgu' negru

Mii murind, ascultã puterea viilor

ªi carnea, mi-i mai aproape

Carne ce simte greutatea spiritului, descãtu_at

Suflet, desãvâr_ind ce mintea nu mai prinde

Lumi ce se despart, din nouri fãrã soare

Rodesc destine, desprinse din suspine

Ars soare cu pãmânt încins

Dogorît, sufletu’n coborî_ de munte

Piezi_ã se ridicã zãpada timpului 'mpietrit

Norii ce-n cerc î_i mi_ca zarea

Încercînd, altfel se a_eazã

Om descãtu_eazã, suflet dezvelit

De nor golit, o scarã spre cer

Adîncit mister o zare-n a_teptare

Pãmînt sterp, piatrã arsã-n pustiu de lume

Încet timpul încovoaie relele lumii dedesubt

'nsemnaþi semenii _timei scuipã foc

De sus _i de jos, de jos _i în sus suflu vital firii